Powered By Blogger

sâmbătă, 15 ianuarie 2011

Soarele dupa furtuna


       Tot ce vreau sa  imi dai e doar o privire… si apoi totul vine de  la sine .Eu iti zambesc  si clipesc din ochii mei mici si albastrii . Tu vii spre  mine si ma privesti in ochii spunandu’mi ca  te cheama Matei si ai vrea sa stii cum ma numesc .
       Deodata , ma inrosesc iar tu cu un zambet dulce  reusesti sa  imi readuci calmitatea. Cu o voce slaba gura mi se  deschide si se aude :” eu sunt Andreea ! incantata”
       In surdina se aud rasete infundate dar el nu le asculta ...  e  concentrat sa ma priveasca . Totul pare perfect . dansam , viata e prea frumoasa  iar eu nu prea o merit  .
        Si apoi  simt cum cad  dupa o stanca de nu stiu cate mii de  metri si tot ce simt e  aerul printer suvitele de par  ,ce se rasfira in toate directiile  iar sufletul mi se  desprinde de trup. DA asta inseamna sa suferi si sa fii tradata !! Lacrimi amare  imi scrijelesc obrajii  iar ochii sunt prea rosii pentru a mai putea  privii inainte. Timpul trece…cred ca sunt secata pe dinauntru pentru ca  nu mai pot plange dar  durerea e tot acolo . E  un sentiment ce nu dispare !
                   Dorm de trei zile si cand  ma trezesc tot de chipul lui imi amintesc.  Dar timpul va vindeca ranile .      “ ochii care nu se  vad se uita “  dupa ,totul va fii linistit .
               O liniste apasatoare care ma face sa ma simt in echilibru.  Apoi aceata liniste dispare pentru ca  apare iar el si furtuna revine . Soarele se ascunde printer norii grii iar picaturile marunte se  abat pe pamantul uscat .
              Cand ultimul gand al meu vei fii tu atunci  soarele va rasari iar eu voi zambi.